explicativ - explicat in DEX

explicativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPLICATÍV, -Ă, explicativi, -e, adj. Care explică; explicator. ♦ Notă explicativă = explicație, de obicei în josul paginii, în care se dau relații în legătură cu textul sau cu un cuvânt din text. Dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințarea cuvintelor. – Din fr. explicatif.

explicativ (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPLICATÍV, -Ă adj. Care servește la explicarea a ceva. ◊ Notă explicativă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text (care se dă de obicei în josul paginii); dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate cuvintele pe sensuri. [< fr. explicatif, lat. explicativus].

explicativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXPLICATÍV, -Ă adj. care are rolul de a explica. ♦ notă ~ă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text; dicționar ~ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințările cuvintelor; propoziție relativă ~ă = propoziție apozitivă. (< fr. explicatif)

explicativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*explicatív, -ă adj. (lat. explicativus). Care servește la explicațiune: note explicative.

explicativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
explicatív adj. m., pl. explicatívi; f. explicatívă, pl. explicatíve

explicativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
explicativ a. care servă a explica.

explicativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPLICATÍV, -Ă, explicativi, -e, adj. Care explică; explicator. ◊ Notă explicativă = explicație, de obicei în josul paginii, în care se dau relații în legătură cu textul sau cu un cuvânt din text. Dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințarea cuvintelor. — Din fr. explicatif.