experimental - explicat in DEX

experimental (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPERIMENTÁL, -Ă, experimentali, -e, adj. (Adesea adverbial) De experiență, bazat pe experiență, rezultat din experiență; cu titlu de încercare. – Din fr. expérimental, lat. experimentalis.

experimental (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPERIMENTÁL, -Ă adj. (adesea adv.) (Pe cale) de experiență, bazat pe experiență. [Cf. fr. expérimental].

experimental (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXPERIMENTÁL, -Ă adj. (și adv.) bazat pe experiență, rezultat din experiență, cu titlu de încercare. (< fr. expérimental, lat. experimentalis)

experimental (Dicționaru limbii românești, 1939)
*experimentál, -ă adj. Fundat pe experiență: fizica experimentală. Adv. În mod experimental.

experimental (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EXPERIMENTÁL, -Ă (‹ fr.) adj., adv. 1. De experiență, bazat pe experiență, rezultat din experiență. ◊ Metodă e. = observarea provocată, organizată a fenomenelor și verificarea consecințelor prin experiență, prin punerea la probă. Psihologie e. = ramură a psihologiei fondată de G.J. Fechner și W. Wundt, la sfârșitul sec. 19, ca reacție la psihologia speculativă, care studiază fenomenele mintale prin metode experimentale. 2. Muzică e. = denumire folosită în anii 1950-1960 pentru muzica concretă, electronică, electroacustică, în general pentru cea considerată ca fiind de avangardă.

experimental (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
experimentál adj. m., pl. experimentáli; f. experimentálă, pl. experimentále

experimental (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
experimental a. fundat pe experiență: metodă experimentală.

experimental (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPERIMENTÁL, -Ă, experimentali, -e, adj. (Adesea adverbial) De experiență, bazat pe experiență, rezultat din experiență; cu titlu de încercare. — Din fr. expérimental, lat. experimentalis.