experimentalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPERIMENTALÍSM s. n. Folosire a experimentului, a documentului ca principal mijloc de cunoaștere, de creație. – Din
engl. experimentalism.experimentalism (Dicționar de neologisme, 1986)EXPERIMENTALÍSM s.n. Folosire a experimentului ca principal mijloc euristic. [Cf. engl.
experimentalism].
experimentalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPERIMENTALÍSM s. n. folosire a experimentului, a documentului ca mijloc de cunoaștere, de creație. (< engl.
experimentalism)
experimentalism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPERIMENTALÍSM s. n. Folosire a experimentului, a documentului ca principal mijloc de cunoaștere, de creație. — Din
engl. experimentalism.