experiență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPERIÉNȚĂ, experiențe, s. f. 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară.
2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. ♦ Experiment. ◊
Expr. A face o experiență = a face o încercare. [
Pr.:
-ri-en-] – Din
fr. expérience, lat. experientia.