expeditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și
f.,
adj. (Persoană fizică sau juridică) care expediază scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din
fr. expéditeur.expeditor (Dicționar de neologisme, 1986)EXPEDITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care expediază scrisori, bani etc.; trimițător. [Cf. fr.
expéditeur, lat.
expeditor].
expeditor (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPEDITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care expediază scrisori, colete, bani etc. (< fr.
expéditeur)
expeditor (Dicționaru limbii românești, 1939)*expeditór, -oáre adj. (lat.
expeditor, d.
expedítus, part. d.
expedire, a descurca). Care expediază.
expeditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expeditór adj. m.,
s. m.,
pl. expeditóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. expeditoáre; abr. exp.expeditor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)expeditor m. cel ce expediază.
expeditor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și
f.,
adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. — Din
fr. expéditeur.