expansiune - explicat in DEX

expansiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPANSIÚNE, expansiuni, s. f. 1. Creștere a volumului unui sistem fizico-chimic; creștere a volumului unui gaz; extindere pe un spațiu a unui gaz; detentă (1). 2. Extindere a influenței și dominației economice și politice a unui stat asupra altuia; acaparare de teritorii străine. ♦ (Impr.) Dezvoltare economică impetuoasă. 3. Fig. Expansivitate, comunicativitate, exuberanță, vioiciune. [Pr.: -si-u-] – Din fr. expansion, lat. expansio, -onis.

expansiune (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPANSIÚNE s.f. 1. Creștere a volumului unui gaz, al unui corp, al unui sistem fizico-chimic; dilatare, dilatație. 2. Extindere a dominației sau a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări. 3. (Fig.) Expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate. [Pron. -si-u-. / cf. fr. expansion, lat. expansio].

expansiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXPANSIÚNE s. f. 1. creștere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere (3), detentă (1). 2. extindere a dominației, a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări. 3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactică de nivel inferior este transformată într-o unitate de nivel superior; transformare a unei părți de propoziție în propoziție subordonată. ◊ orice element adăugat unui enunț, care nu modifică raporturile și funcția elementelor preexistente. 4. (fig.) expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate. (< fr. expansion, lat. expansio)

expansiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*expansiúne f. (lat. expánsio, -ónis). Fiz. Acțiunea de a se răspîndi în toate părțile, vorbind de gazurĭ [!]. Propagare, răspîndire: expansiunea Românilor în Dacia. Fig. Comunicarea cugetărilor și sentimentelor tăle [!]: expansiunea inimiĭ.

expansiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
expansiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. expansiúnii; pl. expansiúni

expansiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
expansiune f. 1. creștere în volum, dilatarea unui corp; 2. fig. comunicarea cugetărilor și a sentimentelor sale.

expansiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPANSIÚNE, expansiuni, s. f. 1. Creștere a volumului unui sistem fizico-chimic; creștere a volumului unui gaz; extindere pe un spațiu a unui gaz; detentă (1). 2. Extindere a influenței și dominației economice și politice a unei puteri asupra unor țări și popoare străine; acaparare de teritorii, de sfere de influență (adesea cu ajutorul forței). ♦ (Impr.) Dezvoltare economică impetuoasă. 3. Fig. Expansivitate, comunicativitate, exuberanță, vioiciune. [Pr.: -si-u-] — Din fr. expansion, lat. expansio, -onis.