exotoxină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXOTOXÍNĂ, exotoxine, s. f. Substanță toxică, de natură proteică, secretată de unele specii microbiene în mediile în care se dezvoltă și care produce stări toxicoinfecțioase la om și la animale. – Din
fr. exotoxine.exotoxină (Dicționar de neologisme, 1986)EXOTOXÍNĂ s.f. Toxină secretată de bacterii și răspândită în mediul exterior. [< fr.
exotoxine].
exotoxină (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXOTOXÍNĂ s. f. toxină secretată de unele microorganisme și răspândită în mediul exterior. (< fr.
exotoxine)
exotoxină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exotoxínă s. f.,
g.-d. art. exotoxínei; pl. exotoxíneexotoxină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXOTOXÍNĂ, exotoxine, s. f. Substanță toxică, de natură proteică, secretată de unele specii microbiene în mediile în care se dezvoltă și care produce stări toxicoinfecțioase la om și la animale. — Din
fr. exotoxine.