exotic - explicat in DEX

exotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXÓTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află într-o regiune foarte îndepărtată și care impresionează prin aspecte neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus.

exotic (Dicționar de neologisme, 1986)
EXÓTIC, -Ă adj. (Despre țări) Aflat într-o regiune foarte depărtată (cu aspecte neobișnuite). ♦ (Despre plante, animale etc.) Care provine dintr-o țară îndepărtată, dintr-o regiune din afara Europei. [Pron. eg-zo-. / cf. fr. exotique, lat. exoticus, gr. exotikos].

exotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXÓTIC, -Ă adj. aflat într-o regiune foarte depărtată (din afara Europei) și care impresionează prin aspectele neobișnuite. ◊ care provine dintr-o asemenea regiune, propriu acesteia. (< fr. exotique, lat. exoticus, gr. exotikos)

exotic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*exótic, -ă adj. (vgr. exotikós, d. éxo, afară). Adus din țărĭ străine (în opoz. cu indigen): animale, plante exotice.

exotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exótic [x pron. gz] adj. m., pl. exótici; f. exótică, pl. exótice

exotic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exotic a. adus din țări străine: plante exotice.

exotic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXÓTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află în zone foarte îndepărtate și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] — Din fr. exotique, lat. exoticus.