exotism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXOTÍSM s. n. Însușirea de a fi exotic. ♦ Tendință în arta și în literatura europeană, mai ales romantică, de a descrie priveliști și obiceiuri din țări exotice. [
Pr.:
eg-zo-] – Din
fr. exotisme.exotism (Dicționar de neologisme, 1986)EXOTÍSM s.n. Starea a ceea ce este exotic. ♦ Tendință literară care se manifestă prin abuzul descrierilor de peisaje și de obiceiuri exotice. [< fr.
exotisme].
exotism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXOTÍSM s. n. însușirea de a fi exotic. ◊ tendință în arta și literatura europeană (romantică) de a descrie idilic peisaje și obiceiuri exotice. (< fr.
exotisme)
exotism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exotísm [
x pron. gz]
s. n.exotism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXOTÍSM s. n. Însușirea de a fi exotic. ♦ Tendință în arta și în literatura europeană, mai ales în cea romantică, de a descrie priveliști și obiceiuri din țări exotice. [
Pr.:
eg-zo-] — Din
fr. exotisme.