exogen - explicat in DEX

exogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorește unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorește unor cauze din afara pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène.

exogen (Dicționar de neologisme, 1986)
EXOGÉN, -Ă adj. Format, dezvoltat la exterior. ♦ (Despre factori geologici) Care acționează la suprafața scoarței terestre și a căror sursă de energie este extraterestră. [< fr. exogène, cf. gr. exo – în afară, gennan – a produce].

exogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXOGÉN, -Ă adj. 1. (med.) format, dezvoltat la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (despre factori geologici) care acționează la suprafața scoarței terestre și a căror sursă de energie este extraterestră. (< fr. exogène)

exogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exogén adj. m., pl. exogéni; f. exogénă, pl. exogéne

exogen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorează unor cauze din afara Pământului și în special energiei solare captate de planetă. — Din fr. exogène.