exogamie - explicat in DEX

exogamie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXOGAMÍE, exogamii, s. f. 1. Lege fundamentală a ginții matriarhale, conform căreia căsătoriile dintre membrii aceleiași ginți erau interzise. 2. Căsătorie între parteneri care nu aparțin aceluiași grup social. 3. (Biol.) Fuzionare a gameților în afara organismului. – Din fr. exogamie.

exogamie (Dicționar de neologisme, 1986)
EXOGAMÍE s.f. 1. Obicei în cadrul ginții matriarhale de a nu îngădui căsătoria între membrii aceleiași ginți. 2. (Biol.) Fuzionare a doi gameți în afara organismului. [Gen. -iei. / < fr. exogamie, cf. gr. exo – afară, gamos – căsătorie].

exogamie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXOGAMÍE s. f. 1. obicei în cadrul ginții matriarhale de a nu îngădui căsătoria decât cu indivizi aparținând altui trib sau clan. 2. (biol.) împerechere de indivizi neînrudiți. ◊ fuzionare a gameților în afara organismului. (< fr. exogamie)

exogamie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exogamíe s. f., art. exogamía, g.-d. art. exogamíei; pl. exogamíi, art. exogamíile

exogamie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXOGAMÍE, exogamii, s. f. 1. Lege fundamentală a ginții matriarhale, conform căreia căsătoriile între membrii aceleiași ginți erau interzise. 2. Căsătorie între parteneri care nu aparțin aceluiași grup social. 3. (Biol.) Fuzionare a gameților în afara organismului. — Din fr. exogamie.