exomorfism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXOMORFÍSM s. n. Totalitatea transformărilor pe care le suferă rocile din vecinătatea unui punct eruptiv sub influența temperaturii și soluțiilor fierbinți. – Din
fr. exomorphisme.exomorfism (Dicționar de neologisme, 1986)EXOMORFÍSM s.n. Ansamblu de transformări metamorfice, determinate de o masă eruptivă în rocile înconjurătoare. [< fr.
exomorphisme, cf. gr.
exo – în afară,
morphe – formă].
exomorfism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXOMORFÍSM s. n. ansamblu de transformări metamorfice, determinate de o masă eruptivă în rocile înconjurătoare. (< fr.
exomorphisme)
exomorfism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EXOMORFÍSM (‹
fr. {i}; {s}
exo- +
gr. morphe „formă”)
s. n. Ansamblul transformărilor metamorfice produse de o masă magmatică în drumul ei ascensional în rocile metamorfice străbătute și la suprafața scoarței terestre. Rocile caracteristice, rezultate sub influența temperaturii ridicate și a difuziunii soluțiilor fierbinți degajate din magmă, sunt marmurele, skarnele, corneenele filite etc.
exomorfism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exomorfísm s. n.exomorfism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXOMORFÍSM s. n. Totalitatea transformărilor pe care le suferă rocile din vecinătatea unui punct eruptiv sub influența temperaturii și soluțiilor fierbinți. — Din
fr. exomorphisme.