existențialist - explicat in DEX

existențialist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste.

existențialist (Dicționar de neologisme, 1986)
EXISTENȚIALÍST, -Ă adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. // s.m. și f. Adept al existențialismului. [Pron. eg-zis-ten-ți-a-. / < fr. existentialiste].

existențialist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXISTENȚIALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al existențialismului. (< fr. existentialiste)

existențialist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste

existențialist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] — Din fr. existențialiste.