existent - explicat in DEX

existent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență).

existent (Dicționar de neologisme, 1986)
EXISTÉNT, -Ă adj. Care există, care este. [Pron. eg-zis-. / cf. fr. existant].

existent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXISTÉNT, -Ă I. adj. care există, trăiește. II. s. n. 1. (fil.) manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 2. (jur.) orice categorie de bunuri aparținând unei întreprinderi la o anumită dată. (< fr. existant)

existent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*existént, -ă adj. (lat. ex-sistens, fr. existant). Care există: legile existente. – Ob. egz- (după fr.).

existent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
existént¹ [x pron. gz] adj. m., pl. existénți; f. existéntă, pl. existénte

existent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*existént² [x pron. gz] s. n.

existent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
existent a. care există: legile existente.

existent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] — Din fr. existant (după existență).