exista - explicat in DEX

exista (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere.

exista (Dicționar de neologisme, 1986)
EXISTÁ vb. I. intr. A avea ființă, existență, a fi, a se afla; a trăi; a se manifesta. [Pron. eg-zis-, p.i. exíst. / < fr. exister, lat. existere].

exista (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXISTÁ vb. intr. a avea existență, a fi, a se afla; a se manifesta. (< fr. exister, lat. existere)

exista (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă

existà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
existà v. 1. a avea ființă, a trăi; 2. a se afla, a fi acum.

exista (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] — Din fr. exister, lat. existere.