existențial - explicat in DEX

existențial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. (Rar) Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel.

existențial (Dicționar de neologisme, 1986)
EXISTENȚIÁL, -Ă adj. (Rar) Referitor la existență. ◊ Filozofie existențială = existențialism. [Pron. eg-zis-ten-ți-al. / < fr. existentiel].

existențial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXISTENȚIÁL, -Ă adj. referitor la existență, care este considerat fundamental existenței sau legat intim de ea. (< fr. existentiel)

existențial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
existențiál [x pron. gz] (-ți-al) adj. m., pl. existențiáli; f. existențiálă, pl. existențiále

existențial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] — Din fr. existentiel.