exhumare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXHUMÁRE, exhumări, s. f. (Rar) Acțiunea de
a exhuma și rezultatul ei; dezgropare. –
V. exhuma.exhumare (Dicționar de neologisme, 1986)EXHUMÁRE s.f. Acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; exhumație. ♦ (
Geol.) Dezvelire a unor forme de relief mai vechi de sub o cuvertură de roci mai noi, erodate. [<
exhuma].
exhumare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EXHUMÁRE (după
fr. exhumation)
s. f. 1. Acțiunea de a exhuma.
2. (GEOL.) Apariția la suprafață, prin eroziune diferențială, a unei forme de relief acoperită de depozite mai puțin rezistente. Fenomenul este frecvent în zonele marginale ale masivelor hercinice.
exhumare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exhumáre s. f.,
g.-d. art. exhumắrii; pl. exhumắriexhumare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXHUMÁRE, exhumări, s. f. Acțiunea de
a exhuma și rezultatul ei; dezgropare. – V.
exhuma.