exhuma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXHUMÁ, exhumez, vb. I.
Tranz. (Rar) A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din
fr. exhumer, lat. exhumare.exhuma (Dicționar de neologisme, 1986)EXHUMÁ vb. I. tr. A dezgropa, a deshuma un cadavru. [P.i. 3,6
-mează. / < fr.
exhumer, cf. lat.
ex – afară,
humus – pământ].
exhuma (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXHUMÁ vb. tr. 1. a deshuma. 2. a dezveli, prin eroziune, forme de relief mai vechi, de sub o cuvertură de roci mai noi. (< fr.
exhumer, lat.
exhumare)
exhuma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exhumá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
exhumeázăexhuma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXHUMÁ, exhumez, vb. I.
Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. — Din
fr. exhumer, lat. exhumare.