execuție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXECÚȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare.
2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale.
3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte.
4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la
evacuarea unei locuințe, la
atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [
Pr.:
eg-ze-] – Din
fr. exécution.