executiv - explicat in DEX

executiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozițiile organelor superioare. ◊ Organ executiv = organ de stat cu funcții de organizare și de asigurare a executării legilor. (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern și întreg aparatul administrativ, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separației puterilor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutif.

executiv (Dicționar de neologisme, 1986)
EXECUTÍV, -Ă adj. Care are sarcina de a pune în aplicare legile și dispozițiile organelor superioare. ◊ Putere executivă = una dintre puterile fundamentale ale statului, reprezentată prin guvern. [Pron. eg-ze-. / < fr. exécutif].

executiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXECUTÍV, -Ă adj. care are sarcina de a asigura aplicarea legilor. ♦ putere ~ă (și s. n.) = una dintre puterile fundamentale ale statului, guvernul; organ ~ = organ de stat cu funcții de organizare și de asigurare a executării legilor. (< fr. exécutif)

executiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*executív, -ă adj. (d. execuțiune, după con-secutiv). Care e însărcinat să execute legile: puterea executivă, agent executiv. Caracter executiv, care face să se împlinească obligațiunea. – Ob. egz- (după fr.).

executiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
executív¹ [x pron. gz] adj. m., pl. executívi; f. executívă, pl. executíve

executiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*executív² [x pron. gz] s. n., pl. executíve

executiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
executiv a. care face să se execute legile: putere executivă.

executiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozițiile organelor superioare. ◊ (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern și din întreg aparatul administrativ, în frunte cu șeful statului, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separației puterilor. Organ executiv (și substantivat, n.) = organ care exercită puterea executivă într-un stat. [Pr.: eg-ze-] — Din fr. exécutif.