excizie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCÍZIE, excizii, s. f. Extirpare a unei porțiuni de țesut sau de organ. ♦ Tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. – Din
fr. excision.excizie (Dicționar de neologisme, 1986)EXCÍZIE s.f. (
Med.) Înlăturare (a unei porțiuni de țesut sau organ) prin tăiere. ♦ (
Tehn.) Tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. [Gen.
-iei, var.
exciziune s.f. / cf. fr.
excision, lat.
excisio].
excizie (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCÍZIE s. f. 1. extirpare a unei porțiuni de țesut sau organ. 2. (tehn.) tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. (< fr.
excision, lat.
excisio)
excizie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)excízie (-zi-e) s. f.,
art. excízia (-zi-a), g.-d. art. excíziei; pl. excízii, art. excíziile (-zi-i-)excizie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCÍZIE, excizii, s. f. Extirpare a unei porțiuni de țesut sau de organ. ♦ Tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. [
Acc. și:
excizíe] — Din
fr. excision.