exaedru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXAÉDRU, exaedre, s. n. V. hexaedru.exaedru (Dicționar de neologisme, 1986)EXAÉDRU s.n. v.
hexaedru.
exaedru (Dicționaru limbii românești, 1939)*exaédru n., pl.
e (vgr.
῾ex, șase, și
῾édra, față).
Geom. Nume dat cubuluĭ și, în general, orĭ-căruĭ solid cu șase fețe.
exaedru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exaedru n.
Geom. solid cu 6 fețe:
cubul.exaedru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXAÉDRU s. n. v. hexaedru.