exactitate - explicat in DEX

exactitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXACTITÁTE, exactități, s. f. Calitatea de a fi exact; exactitudine. ◊ Loc. adv. Cu exactitate = precis. [Pr.: eg-zac-] – Exact + suf. -itate.

exactitate (Dicționar de neologisme, 1986)
EXACTITÁTE s.f. Calitatea de a fi exact; exactitudine. ◊ Cu exactitate = cu precizie, exact. [< exact + -itate].

exactitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXACTITÁTE s. f. calitatea de a fi exact; exactitudine. (< exact + -itate)

exactitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*exactitáte f. (d. exact). Calitatea de a fi exact: a verifica exactitatea unuĭ calcul, exactitatea uneĭ veștĭ. Punctualitate: exactitatea e o formă a politețeĭ. – Și exactitúdine (după fr. exactitude). Ob. egz- (după fr.).

exactitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exactitáte [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactitắții; pl. exactitắți

exactitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exactitate f. 1. atențiune punctuală, îngrijire; 2. preciziune.

exactitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXACTITÁTE, exactități, s. f. Calitatea de a fi exact; exactitudine. ◊ Loc. adv. Cu exactitate = precis. [Pr.: eg-zac-] — Exact + suf. -itate.