exacerbație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXACERBÁȚIE, exacerbații, s. f. (
Livr.) Intensificare a unei dureri, a unei pasiuni etc.; exacerbare. – Din
fr. exacerbation.exacerbație (Dicționar de neologisme, 1986)EXACERBÁȚIE s.f. (
Liv.) Exacerbare; intensificare a unei dureri, a unei pasiuni. [Gen.
-iei, var.
exacerbațiune s.f. / < fr.
exacerbation].
exacerbație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXACERBÁȚIE s. f. exacerbare. (< fr.
exacerbation)
exacerbație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!exacerbáție (rar)
(e-xa-, -ți-e/ex-a-) s. f.,
art. exacerbáția (-ți-a), g.-d. art. exacerbáției; pl. exacerbáții, art. exacerbáțiile (-ți-i-)exacerbație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXACERBÁȚIE, exacerbații, s. f. (Rar) Intensificare a unei dureri, a unei pasiuni etc.; exacerbare. — Din
fr. exacerbation.