evanghelic - explicat in DEX

evanghelic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la evanghelie, caracteristic pentru evanghelie; din evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul protestant. – Din fr. évangélique, lat. evangelicus.

evanghelic (Dicționar de neologisme, 1986)
EVANGHÉLIC, -Ă adj. 1. Referitor la evanghelie; din evanghelie. 2. (Adesea s.) Care ține de cultul protestant. [Var. evangelic, -ă adj. / cf. lat. evangelicus, fr. évangélique].

evanghelic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EVANGHÉLIC, -Ă adj. 1. referitor la evanghelie. 2. (și s.) care ține de cultul protestant. (< fr. évangélique, lat. evangelicus)

evanghelic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EVANGHÉLIC, -Ă (fr., lat.) adj. 1. Privitor la evanghelie, conform cu evanghelia; din evanghelie. 2. (Și subst.) Care ține de cultul luteran. ◊ Biserica e. = federație bisericească grupând cele 27 de biserici protestante teritoriale din Germania, fondată în 1945, guvernată de un consiliu, o conferință și un sinod. 3. Alianța e. = mișcare religioasă întemeiată în 1846 în Anglia, reunind persoane și confesiuni creștine care au drept scop atragerea lumii la credința lui Hristos.

evanghelic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
evanghélic adj. m., pl. evanghélici; f. evanghélică, pl. evanghélice

evanghelic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la Evanghelie, caracteristic pentru Evanghelie; din Evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul luteran. — Din fr. évangélique, lat. evangelicus.