evanescent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EVANESCÉNT, -Ă, evanescenți, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. – Din
fr. évanescent.evanescent (Dicționar de neologisme, 1986)EVANESCÉNT, -Ă adj. Care se pierde, care dispare treptat. [< fr.
évanescent].
evanescent (Marele dicționar de neologisme, 2000)EVANESCÉNT, -Ă adj. care se pierde, dispare treptat. (< fr.
évanescent)
evanescent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)evanescént (rar)
adj. m.,
pl. evanescénți; f. evanescéntă, pl. evanescénteevanescent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EVANESCÉNT, -Ă, evanescenți, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. — Din
fr. évanescent.