etirare - explicat in DEX

etirare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ETIRÁRE, etirări, s. f. (Tehn.) 1. Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. – V. etira.

etirare (Dicționar de neologisme, 1986)
ETIRÁRE s.f. (Metal.) Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. ♦ (Text.) Tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice în scopul creșterii rezistenței lor. [< etira].

etirare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ETIRÁRE s. f. 1. operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice. (< etira)

etirare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
etiráre s. f., g.-d. art. etirắrii; pl. etirắri

etirare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ETIRÁRE, etirări, s. f. (Tehn.) 1. Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. — V. etira.