etmoid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETMOÍD, etmoide, s. n. Os mic nepereche al craniului, străbătut de numeroase orificii, traversate de nervii olfactivi, și situat în scobitura osului frontal, formând o parte din scheletul nasului. – Din
fr. ethmoïde.etmoid (Dicționar de neologisme, 1986)ETMOÍD s.n. (
Anat.) Os al craniului străpuns de două orificii, care formează peretele nărilor. [Pron.
-mo-id. / < fr.
ethmoïde, cf. gr.
ethmos – ciur,
eidos – aspect].
etmoid (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETMOÍD s. n. os al craniului străpuns de două orificii, care formează peretele cavităților nazale. (< fr.
ethmoïde, gr.
ethmoides, ciuruit)
etmoid (Dicționaru limbii românești, 1939)*etmoíd, -ă adj. (vgr.
ethmoeidés, d.
ethmós, strecurătoare).
Anat. Se zice despre osu cel cĭuruit care e la rădăcina nasuluĭ. S. n.
Etmoidu. – Ca adj., uniĭ zic
etmoidal, ceĭa ce nu e necesar. Cp. cu
romboidal.etmoid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etmoíd s. n.,
pl. etmoídeetmoid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETMOÍD, etmoide, s. n. Os mic nepereche al craniului, străbătut de numeroase orificii traversate de nervii olfactivi și situat în scobitura osului frontal, formând o parte din scheletul nasului. — Din
fr. ethmoïde.