etira (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETIRÁ, etirez. vb. I.
Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din
fr. étirer.etira (Dicționar de neologisme, 1986)ETIRÁ vb. I. tr. A efectua o etirare; a alungi, a întinde; a trage. [< fr.
étirer].
etira (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETIRÁ vb. tr. a efectua o etirare. (< fr.
étirer)
etira (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etirá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
etireázăetira (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETIRÁ, etirez, vb. I.
Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. — Din
fr. étirer.