etician (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETICIÁN, -Ă, eticieni, -e, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu etica, specialist în etică. [
Pr. -ci-an] –
Etică +
suf. -ian.etician (Dicționar de neologisme, 1986)ETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în etică. [Pron.
-ci-an, pl.
-ieni, -iene. / et. incertă].
etician (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în etică. (< etică + -ian)
etician (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eticián (-ci-an) s. m.,
pl. eticiéni (-ci-eni)etician (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETICIÁN, -Ă, eticieni, -e, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu etica, specialist în etică. [
Pr. -ci-an] — Etică +
suf. -ian.