etichetare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETICHETÁRE, etichetări, s. f. Acțiunea de
a eticheta și rezultatul ei. –
V. eticheta.etichetare (Dicționar de neologisme, 1986)ETICHETÁRE s.f. Acțiunea de a eticheta și rezultatul ei. [<
eticheta].
etichetare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etichetáre s. f.,
g.-d. art. etichetắrii; pl. etichetắrietichetare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETICHETÁRE, etichetări, s. f. Acțiunea de
a eticheta și rezultatul ei. —
V. eticheta.