etanșor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETANȘÓR, etanșoare, s. n. Ansamblul organelor și părților unui sistem tehnic, care asigură etanșeitatea într-o zonă de asamblare. – Din
etanșa.etanșor (Dicționar de neologisme, 1986)ETANȘÓR s.n. Ansamblul organelor și părților unui sistem tehnic care asigură etanșeitatea într-o zonă de asamblare. [Cf. fr.
étancheur].
etanșor (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETANȘÓR s. n. ansamblul organelor și părților unui sistem tehnic care asigură etanșeitatea. (< fr.
étancheur)
etanșor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etanșór s. n.,
pl. etanșoáreetanșor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETANȘÓR, etanșoare, s. n. Ansamblul organelor și părților unui sistem tehnic, care asigură etanșeitatea într-o zonă de asamblare. — Din
etanșa.