erupție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERÚPȚIE, erupții, s. f. 1. Ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc;
p. gener. țâșnire, izbucnire.
2. Apariția unor pete, a unor bășicuțe, plăci, pustule etc. pe piele sau pe mucoase, constituind simptomul unor boli (contagioase); (
concr.) totalitatea acestor pete, plăci, pustule etc. apărute [
Var.:
erupțiúne s. f.] – Din
fr. éruption, lat. eruptio, -onis.