erupe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERÚPE, pers. 3
erúpe, vb. III.
Intranz. 1. (Despe lavă, magmă, petrol) A face erupție, a ieși afară, a se revărsa cu putere; a țâșni; a izbucni. ♦ (Despre vulcani) A azvârli cu putere afară lava; (despre sonde) a azvârli cu putere afară țițeiul.
2. (Despre pete, bășicuțe, etc. caracteristice unor boli) A apărea, a se forma. – Din
lat. erumpere (după
rupe).
erupe (Dicționar de neologisme, 1986)ERÚPE vb. III. intr. A țâșni, a izbucni; (
despre vulcani, sonde) a fi în erupție. [P.i.
erúp, 3
-pe. / < lat.
erumpere, după
rupe].
erupe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)erúpe (erúp, erúpt), vb. – A face erupție, a ieși afară, a izbucni.
Lat. erumpere (
sec. XIX), conjugat ca
rupe. –
Der. (din
fr.)
eruptiv, adj.;
erupți(un)e, s. f.erupe (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERÚPE vt. intr. (despre magmă, petrol etc.) a face erupție; a țâșni, a izbucni. 2. (despre pete, bășicuțe pe piele, caracteristice unor boli) a apărea. (după lat.
erumpere)
erupe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)erúpe (a ~) (a face erupție)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. erúp; part. erúpterupe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERÚPE, pers. 3
erúpe, vb. III.
Intranz. 1. (Despre lavă, magmă, petrol) A face erupție, a ieși afară, a se revărsa cu putere; a țâșni; a izbucni. ♦ (Despre vulcani) A azvârli cu putere afară lava; (despre sonde) a azvârli cu putere afară țițeiul.
2. (Despre pete, bășicuțe etc. caracteristice unor boli) A apărea, a se forma. —
Din lat. erumpere (după
rupe).