eruptiv - explicat in DEX

eruptiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ERUPTÍV, -Ă, eruptivi, -e, adj. 1. Cu privire la o erupție (1), care provine dintr-o erupție; de origine vulcanică. ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Nestăpânit, impetuos; violent. 2. (Despre o boală) Însoțit de apariția unei erupții (2), care se manifestă printr-o erupție. – Din fr. éruptif.

eruptiv (Dicționar de neologisme, 1986)
ERUPTÍV, -Ă adj. 1. De (din) erupție; (despre roci) de origine vulcanică. ♦ (Fig.) Violent, impetuos, vulcanic (în porniri, în gândire). 2. (Despre o boală) Însoțit de o erupție. [< fr. éruptif].

eruptiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ERUPTÍV, -Ă adj. 1. de, din erupție; (despre roci) de origine vulcanică. ◊ (fig.; despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos, vulcanic. 2. (despre boli) însoțit de o erupție. (< fr. éruptif)

eruptiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eruptív, -ă adj. (d. erupt). Care se produce pin [!] erupțiune: terenurĭ eruptive; frigurĭ eruptive.

eruptiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eruptív adj. m., pl. eruptívi; f. eruptívă, pl. eruptíve

eruptiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eruptiv a. 1. privitor la erupțiunile vulcanice: terenuri eruptive; 2. Med. însoțit de erupțiune: friguri eruptive.

eruptiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ERUPTÍV, -Ă, eruptivi, -e, adj. 1. Cu privire la o erupție (1), care provine dintr-o erupție; de origine vulcanică. ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Nestăpânit, impetuos; violent. 2. (Despre o boală) Însoțit de apariția unei erupții (2), care se manifestă printr-o erupție. — Din fr. éruptif.