erupțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERUPȚIÚNE s. f. v. erupție.erupțiune (Dicționar de neologisme, 1986)ERUPȚIÚNE s.f. v.
erupție.
erupțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*erupțiúne f. (lat.
e-ruptio. V.
corupțiune). Ĭeșire violentă, izbucnire:
erupțiune vulcanică. Med. Ĭeșire subită și abundantă [!] de sînge, puroĭ ș. a. Ĭeșire de coșurĭ, pete ș. a. pe pele [!].
Erupțiunea dinților, ĭeșirea lor din alveolă. – Și
-úpție.erupțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)erupți(un)e f.
1. ieșire bruscă și violentă:
erupțiunea Vezuviului; 2. Med. spuzeală de pete, bube, etc.
erupțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERUPȚIÚNE s. f. v. erupție.