eroism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EROÍSM s. n. Capacitatea de a săvârși fapte mari; vitejie; fel de a acționa specific unui erou; spirit eroic, bravură. – Din
fr. héroïsme.eroism (Dicționar de neologisme, 1986)EROÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este eroic; vitejie, curaj; spirit de erou. [< fr.
héroïsme].
eroism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EROÍSM s. n. comportare deosebită care se manifestă prin săvârșirea de fapte mari în împrejurări grele (în război); atitudine, faptă de erou; vitejie. (< fr.
héroïsme)
eroism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eroísm s. n.eroism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)eroism n. caracter sau faptă de erou.
eroism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EROÍSM s. n. Capacitatea de a săvârși fapte mari; vitejie; fel de a acționa specific unui erou; spirit eroic, bravură. — Din
fr. héroïsme.