eroină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EROÍNĂ, eroine, s. f. 1. Femeie care se distinge prin curaj, vitejie și abnegație în diverse împrejurări.
2. Femeie care reprezintă personajul principal dintr-o operă literară. ♦ Femeie care este personajul principal al unei întâmplări, care atrage, într-o anumită împrejurare, atenția asupra ei. – Din
fr. héroïne, lat. heroine.eroină (Dicționar de neologisme, 1986)EROÍNĂ s.f. 1. Femeie plină de virtute și de curaj eroic, femeie vitează, curajoasă.
2. Personaj principal feminin al unei opere literare; (
p. ext.) femeie care este personajul principal al unei întâmplări. [< fr.
héroïne].
eroină (Marele dicționar de neologisme, 2000)EROÍNĂ s. f. 1. femeie plină de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegație în muncă etc. 2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei întâmplări. (< fr.
héroïne, lat.
heroine)
eroină (Dicționaru limbii românești, 1939)*eroínă f. (vgr.
῾eroïne). Femeĭe care joacă rolul principal într´o pĭesă de teatru, poemă, romanț [!] ș. a.
eroină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eroínă s. f.,
g.-d. art. eroínei; pl. eroíneeroină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)eroină f.
1. femeie curagioasă, cu sentimente nobile și înalte;
2. femeie care joacă rolul principal într’o piesă de teatru sau într’un roman.
eroină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EROÍNĂ, eroine, s. f. 1. Femeie care se distinge prin curaj, vitejie și abnegație în diverse împrejurări.
2. Femeie care reprezintă personajul principal dintr-o operă literară. ♦ Femeie care este personajul principal al unei întâmplări, care atrage, într-o anumită împrejurare atenția asupra ei. — Din
fr. héroïne, lat. heroine.