eroare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EROÁRE, erori, s. f. 1. Cunoștință, idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit; greșeală. ◊
Expr. A induce (pe cineva)
în eroare = a înșela, a amăgi.
2. Falsă reprezentare asupra unei situații de fapt ori asupra existenței unui act normativ. ◊
Eroare juridică = greșită stabilire a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronunțarea unei condamnări nedrepte.
3. Diferența dintre valoarea reală a unei mărimi și valoarea calculată a acestei mărimi. – Din
fr. erreur, lat. error, -oris.eroare (Dicționar de neologisme, 1986)EROÁRE s.f. 1. Greșeală, lipsă de concordanță între percepțiile noastre și realitatea obiectivă. ◊
A induce (pe cineva)
în eroare = a amăgi, a înșela.
2. Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea măsurată a acestei mărimi. [Gen.
-orii. / cf. fr.
erreur, it.
errore, lat.
error].
eroare (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)eroáre (eróri), s. f. – Greșeală.
Lat. errorem (
sec. XIX). –
Der. eronat, adj., din
fr. erroné.eroare (Marele dicționar de neologisme, 2000)EROÁRE s. f. 1. lipsă de concordanță între percepții și realitatea obiectivă; cunoștință falsă, denaturată; greșeală. ♦ a induce (pe cineva) în ~ = a amăgi, a înșela. 2. (jur.) reprezentare greșită asupra unei situații de fapt, ori asupra existenței unui act normativ. 3. diferența dintre valoarea măsurată și cea reală a unei mărimi. (< fr.
erreur, lat.
error)
eroare (Dicționaru limbii românești, 1939)*eroáre f., pl.
erorĭ (lat.
érror, -óris, d.
errare, a rătăci, a greși). Opiniune falsă. Greșală [!]:
eroare de calcul.eroare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EROÁRE (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. Iluzie a simțurilor, care provoacă decepție în planul conștiinței. ♦ Cunoștință sau idee falsă, inexactă în raport cu cu un fapt real sau cu o normă definită. ◊
Erori logice = erori provenite din încălcarea regulilor demonstrației, săvârșite intenționat (
sofisme) sau neintenționat (
paralogisme). ♦ Idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit, greșeală.
2. (
GENET.)
E. înnăscută de metabolism = defect ereditar enzimatic, prin mutație deficitară (Dorothy Garrod, 1908); orice tulburare biochimică determinată genetic, în care un defect enzimatic specific produce un bloc metabolic (Thompson și Thompson, 1967); eroare garrodiană.
3. (
Dr.) Falsă reprezentare asupra unei situații de fapt (
e. de fapt) ori asupra existenței sau conținutului unui act normativ (
e. de drept) și care, atunci când împiedică întâlnirea voinței părților contractante (
e. obstacol), constituie o cauză de nulitate absolută a contractului, iar când alterează numai voința părților (
e. viciu de consimțământ) constituie o cauză o cauză de nulitate relativă a contractului. ◊
E. comună =
e. în care, aflându-se un număr însemnat de persoane, se produc efectele juridice corespunzătoare falsei reprezentări a realității.
E. judiciară = stabilire greșită a faptelor dintr-un proces penal și care duce la pronunțarea unei condamnări nedrepte.
4. (
FIZ.)
E. medie = valoare medie a erorilor posibile.
E. admisibilă =
e. maximă admisă, astfel încât rezultatele obținute în urma activității supuse
e. pot fi utile.
E. absolută = valoarea absolută a diferenței dintre valoarea exactă a unei mărimi și cea obținută în urma unei măsurări sau a calcului.
E. relativă = raportul dintre eroarea absolută și valoarea reală a mărimii respective.
5. Teoria erorilor = capitol al analizei numerice care studiază erorile și propagarea lor în calcule.
6. (
EC.)
Cont de erori (sau
de așteptare) = cont în care sunt înregistrate toate
e. acumulate până la închiderea bilanțului. ◊
Expr. Erori și omisiuni = formă de asigurare legată de angajamentul de a se acoperi pagube survenite în urma unor greșeli în practicarea anumitor profesii cu excepția celei medicale (inginerie, financiar-bancară etc.).
eroare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eroáre s. f.,
g.-d. art. erórii; pl. erórieroare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)eroare f.
1. opiniune sau doctrină falsă;
2. greșală:
eroare de calcul.eroare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EROÁRE, erori, s. f. 1. Cunoștință, idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit; greșeală. ◊
Expr. A induce (pe cineva)
în eroare = a înșela, a amăgi.
2. Falsă reprezentare asupra unei situații de fapt ori asupra existenței unui act normativ. ◊
Eroare judiciară = stabilire greșită a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronunțarea unei condamnări nedrepte.
3. Diferența dintre valoarea reală a unei mărimi și valoarea calculată a acestei mărimi. — Din
fr. erreur, lat. error, -oris.