ermitaj - explicat in DEX

ermitaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ERMITÁJ, ermitaje, s. n. 1. (Franțuzism) Locuința unui eremit; p. ext. loc retras. 2. Mic palat izolat sau casă singuratică la țară. 3. Pavilion izolat în parcul unui castel. – Din fr. ermitage.

ermitaj (Dicționar de neologisme, 1986)
ERMITÁJ s.n. (Rar) Pustnicie, sihăstrie; (p. ext.) mic palat izolat; loc depărtat, izolat, retras de lume; pavilion izolat în parcul unui castel. [Var. ermitagiu s.n. / < fr. ermitage].

ermitaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ERMITÁJ s. n. 1. locuința unui ermit; sihăstrie; (p. ext.) loc retras. 2. mic palat izolat. (< fr. ermitage)

ermitaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ermitáj n., pl. e (fr. ermitage, d. ermite, eremit. V. eremit). Barb. Sihăstrie, pustnicie, singurătate.

ermitaj (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ERMITAJ, muzeu la Sankt Petersburg. Inițial (1764) colecție particulară a Ecaterinei a II-a, a fost deschis pentru public în 1852. Conține lucrări de artă antice europene și orientale (singura colecție din lume de argintărie sasanidă), artă medievală și modernă, secții de numismatică și artă decorativă, un cabinet de stampe. Este dotat cu o bibliotecă. Clădirile E. constituie un important ansamblu arhitectonic, urmărind evoluția palatelor de acest fel, de la baroc (Palatul de Iarnă) la neoclasicism: Palatul de Iarnă (construit în 1754-1762 de B.F. Rastrelli), Micul E. (1764-1767, V. de la Mothe), Vechiul E. (1771-1787, I.M. von Felten), Noul E. (1839-1852, L. von Klenze), Teatrul (1783-1787, J. Quarenghi).

ermitaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ermitáj s. n., pl. ermitáje

ermitaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ERMITÁJ, ermitaje, s. n. 1. Locuința unui eremit; p. ext. loc retras. 2. Mic palat izolat sau casă singuratică la țară. 3. Pavilion izolat în parcul unui castel. — Din fr. ermitage.