eroda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERODÁ, pers. 3
erodează, vb. I.
Tranz. și
refl. A produce sau a suferi o eroziune; a (se) roade. – Din
fr. éroder.eroda (Dicționar de neologisme, 1986)ERODÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a suferi o eroziune; a (se) roade. [< fr.
éroder, cf. lat.
erodere – a roade].
eroda (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERODÁ vb. tr., refl. 1. a produce, a suferi o eroziune; a (se) uza prin frecare. 2. (fig.) a (se) degrada. (< fr.
éroder, lat.
erodere)
eroda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)erodá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
erodeázăeroda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERODÁ, pers. 3
erodează, vb. I.
Tranz. și
refl. A produce sau a suferi o eroziune; a (se) roade. — Din
fr. éroder.