ermit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERMÍT s. m. v. eremit.ermit (Dicționar de neologisme, 1986)ERMÍT s.m. (
Rar) Călugăr care trăiește în singurătate; pustnic, sihastru. [Scris și
eremit. / < fr.
ermite].
ermit (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERMÍT s. m. eremit. (< fr.
ermite)
ermit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERMÍT s. m. v. eremit.