ermeneutic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERMENÉUTIC, -Ă, ermeneutici, -ce, adj. V. hermeneutic.ermeneutic (Dicționar de neologisme, 1986)ERMENEÚTIC, -Ă adj. v.
hermeneutic.
ermeneutic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERMENÉUTIC, -Ă s. f.,
adj. v. hermeneutic.ermeneŭtic (Dicționaru limbii românești, 1939)*ermenéŭtic, -ă adj. (vgr.
῾ermeneutikós). Relativ la interpretarea cărților sfinte. S. f. Știința interpretăriĭ cărților sfinte.