ermetism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERMETÍSM s. n. Tendință în literatură, mai ales în poezie, de a folosi, uneori cu ostentație, un limbaj obscur, dificil, criptic. – Din
fr. hermétisme.ermetism (Dicționar de neologisme, 1986)ERMETÍSM s.n. 1. Caracterul de neînțeles al unei opere, lucrări teoretice, caracterul secret al unei doctrine.
2. Curent literar, manifestat cu precădere după primul război mondial, care a cultivat deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, încifrat, adesea ininteligibil. [Var.
hermetism s.n. / < fr.
hermétisme, it.
ermetismo, cf.
Hermes (
Trismegistul) – zeu grec, considerat de alchimiști ca patron al științelor oculte și al magiei].
ermetism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERMETÍSM s. n. 1. caracterul a ceea ce este ermetic (2). 2. direcție estetică (după primul război mondial) care cultiva deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil. 3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimiștilor. (< fr.
hermétisme)
ermetism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ermetísm s. n.ermetism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERMETÍSM s. n. Tendință în literatură, mai ales în poezie, de a folosi, uneori cu ostentație, un limbaj obscur, dificil, criptic. — Din
fr. hermétisme.