erizipel - explicat in DEX

erizipel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ERIZIPÉL, erizipele, s. n. Boală infecțioasă și contagioasă datorită unui streptococ, care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni delimitate a pielii, localizată cel mai adesea la față și la membre; brâncă, orbalț. – Din fr. érysipèle, lat. erysipelas.

erizipel (Dicționar de neologisme, 1986)
ERIZIPÉL s.n. Boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea unei părți din piele și prin febră; (pop.) brâncă, orbalț. [< fr. érysipèle, cf. gr. erysipelas].

erizipel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ERIZIPÉL s. n. dermatită infecțioasă, datorată unui streptococ, manifestată prin inflamarea și înroșirea unei părți din piele și prin febră. (< fr. érysipèle)

erizipel (Dicționaru limbii românești, 1939)
*erizipél n., pl. e și urĭ (fr. érysipèle, d. vgr. erysipelas, d. ereutho, înroșesc, și pélla, pele [!]; it. erisipéla și risípola). Med. Brîncă, orbalț, o boală infecțioasă caracterizată pin [!] inflamațiunea superficială a peliĭ și datorită unuĭ microb specific (streptococu).

erizipel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
erizipél s. n., pl. erizipéle

erizipel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
erizipel n. Med. inflamațiunea pielii cu dureri vii și arsuri: brâncă, orbalț.

erizipel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ERIZIPÉL, erizipele, s. n. Boală infecțioasă și contagioasă datorată unui streptococ, care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni delimitate a pielii, localizată cel mai adesea la față și la membre; brâncă, orbalț. — Din fr. érysipèle, lat. erysipelas.