eritem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERITÉM, eriteme, s. n. Roșeață în formă de pete, care apare pe pielea corpului în diferite boli. – Din
fr. érythème.eritem (Dicționar de neologisme, 1986)ERITÉM s.n. Afecțiune a pielii, manifestată prin pete roșii, care apare în unele boli. [Pl.
-me, -muri. / < fr.
érythème, cf. gr.
erythema – roșeață].
eritem (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERITÉM s. n. înroșire a pielii, ca urmare a unei congestii. (< fr.
érythème, gr.
erythema)
eritem (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eritém s. n.,
pl. eritémeeritem (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERITÉM, eriteme, s. n. Roșeață în formă de pete, care apare pe pielea corpului în diferite boli. — Din
fr. érythème.