eristic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERÍSTIC, -Ă, eristici, -ce, adj.,
subst. 1. Adj. Care aparține eristicii, referitor la eristică. ◊
Școala eristică = nume dat școlii filozofice din Megara, datorită înclinării ei spre controverse.
2. S. f. Artă a disputei, a controversei, care folosește argumente subtile sau recurge la artificii sofisticate.
3. S. m. și
f. Adept al eristicii. – Din
fr. éristique.