ergotină - explicat in DEX

ergotină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ERGOTÍNĂ, ergotine, s. f. Substanță otrăvitoare obținută din cornul-secarei, care provoacă tulburări nervoase, digestive, cardiace etc. și se întrebuințează în medicină ca hemostatic, mai ales în hemoragiile uterine; ergotoxină. – Din fr. ergotine.

ergotină (Dicționar de neologisme, 1986)
ERGOTÍNĂ s.f. Substanță toxică extrasă din secara cornută, în medicină ca hemostatic; ergotoxină. [< fr. ergotine].

ergotină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ERGOTÍNĂ s. f. alcaloid toxic din cornul secarei, care provoacă contracția mușchilor și este hemostatic; ergotoxină. (< fr. ergotine)

ergotină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ergotínă f., pl. e (fr. ergotine, d. ergot, secară cornută). Chim. Un alcaloid veninos scos din secara cornută și întrebuințat la oprit sîngele.

ergotină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ergotínă s. f., g.-d. art. ergotínei; pl. ergotíne

ergotină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ERGOTÍNĂ, ergotine, s. f. Substanță otrăvitoare extrasă din cornul-secarei, care provoacă tulburări nervoase, digestive, cardiace etc. și se folosește în medicină ca hemostatic, mai ales în hemoragiile uterine; ergotoxină. — Din fr. ergotine.