ergotism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERGOTÍSM1 s. n. (
Livr.) Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din
fr. ergotisme.ergotism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERGOTÍSM2 s. n. Boală provocată de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxicație cu ergotină. – Din
fr. ergotisme.ergotism (Dicționar de neologisme, 1986)ERGOTÍSM1 s.n. (
Franțuzism) Manie de a sâcâi, de a șicana. [< fr.
ergotisme].
ergotism (Dicționar de neologisme, 1986)ERGOTÍSM2 s.n. Intoxicație cu ergotină. [< fr.
ergotisme].
ergotism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERGOTÍSM1 s. n. manie de a sâcâi, de a șicana. (< fr.
ergotisme)
ergotism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERGOTÍSM2 s. n. intoxicație gravă cu ergotină. (< fr.
ergotisme)
ergotism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ergotísm (manie, boală)
s. n.ergotism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERGOTÍSM1 s. n. Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. — Din
fr. ergotisme.ergotism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERGOTÍSM2 s. n. Boală provocată de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxicație cu ergotină. — Din
fr. ergotisme.