ergoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERGOTERAPÍE s. f. Metodă de tratament a unor boli psihice în care munca depusă de bolnav constituie factorul activ al vindecării. – Din
fr. ergothérapie.ergoterapie (Dicționar de neologisme, 1986)ERGOTERAPÍE s.f. Tratarea unor boli fizice și psihice prin muncă. [Gen.
-iei. / < fr.
ergothérapie, cf. gr.
ergon – muncă,
therapeia – tratament].
ergoterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERGOTERAPÍE s. f. tratament al unor boli psihice prin muncă manuală. (< fr.
ergothérapie)
ergoterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ergoterapíe s. f.,
art. ergoterapía, g.-d. ergoterapíi, art. ergoterapíeiergoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERGOTERAPÍE s. f. Metodă de tratament a unor boli psihice în care munca manuală depusă de bolnav constituie factorul activ al vindecării. — Din
fr. ergothérapie.